Masterclass 2009

Scurt istoric al învăţământului psaltic în Moldova

Asist. univ. drd. Irina Zamfira Dănilă

Premise. Strâns legată de cultul creştin ortodox pe care strămoşii noştri daco-romani l-au îmbrăţişat din primele secole ale erei creştine, muzica religioasă de la noi s-a dezvoltat fiind influenţată în Moldova şi Ţara Românească de muzica bizantină, iar în Transilvania, Maramureş şi Banat, şi de stilul muzical al bisericilor creştine din Occident.
În decursul primului mileniu (e.n.) manifestările muzicale de factură religioasă erau păstrate şi transmise exclusiv pe cale orală, în mod similar cu cele laice, în schimb, după formarea statelor medievale româneşti, prin înfiinţarea mitropoliilor şi episcopiilor autohtone, situaţia s-a îmbunătăţit, creându-se noi condiţii pentru înflorirea artelor din cultul ortodox.
Moldova, a cunoscut un mare avânt cultural şi religios în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care o ocrotit ortodoxia şi a încurajat ca nimeni altul artele religioase. „Cu voia lui Dumnezeu” şi a voievodului, a fost înfinţată la Mănăstirea Neamţ o Şcoală de pictură şi caligrafie pentru a pregăti meşterii artişti care să zugrăvească lăcaşurile de cult; aici a lucrat şi vestitul miniaturist Gavriil Uric, cel care a împodobit Tetraevangheliarul dedicat doamnei Maria, una din soţiile domnitorului. Tot cu „voia” marelui voievod, a fost ctitorită Mănăstirea Putna unde a funcţionat, datorită venirii unui grup de călugări copişti şi miniaturişti de la Mănăstirea Neamţ, (în frunte cu stareţul Ioasaf), o şcoală de caligrafie, miniaturi şi musichie. Intrată într-un con de umbră timp de aproape cinci secole, această vestită şcoală a fost descoperită de-abia în secolul XX şi recunoscută ca prima adevărată şcoala muzicală de tip renascentist de la noi din ţară. Activitatea acestui instituţii de învăţământ, cu un larg spectru al disciplinelor studiate, considerată de către Ştefan Bârsănescu o academie, a durat aproximativ un secol, adică de la sfârşitul domniei lui Ştefan cel Mare şi până spre finele veacului al XVI-lea. Diferite lucrări de artă, icoane, broderii sau cele unsprezece manuscrise de muzică bizantină rămase dela Mănăstirea Putna constituie un inestimabil tezaur artistic apreciat în ţară şi străinătate. Majoritatea manuscriselor de muzică bizantină de la Putna au fost descoperite de cercetătorul Gheorghe Ciobanu după al doilea război mondial şi studiate de grupul de bizantinologi de la Bucureşti, condus de cercetătorul menţionat şi format din Grigore Panţiru, Marin Ionescu şi Titus Moisescu. Primele studii despre Şcoala muzicală de la Putna au fost publicate de către Gheorghe Ciobanu, strălucit elev al muzicologilor I. D. Petrescu, George Breazul şi Constantin Brăiloiu După moartea lui Grigore Panţiru, Gheorghe Ciobanu şiMarin Ionescu, bizantinologul Titus Moisescu a continuat cercetările de muzică bizantină românească, acestea concretizându-se în mai multe volume între care se remarcă Muzica bizantină în spaţiul cultural românesc. Investigaţiile ulterioare iniţiate la Lvov (Ucraina) de prof. univ. dr. Gabriela Ocneanu, Traian Ocneanu şi arhim. Clement Haralam au condus la descoperirea a încă unui manuscris, al doisprezecelea, care are caracteristicile muzicale ale Şcolii de la Putna. Manuscrisele putnene cuprind atât creaţii muzicale ale unor compozitori bizantini (I. Cucuzel, Korones, Ioan tu Kladas ş.a.) cât şi ale unor maeştri români din acea vreme, precum Evstatie Protopsaltul, Dometian Vlahul sau Teodosie Zotica şi reprezintă un preţios tezaur muzical cu multiple posibilităţi de valorificare artistică.
Odată cu dezvoltarea economică şi politică a Iaşului, care în timpul domnitorului Alex.Lăpuşneanu a devenit capitala Moldovei (1564), aici s-a înregistrat o înflorire a culturii, ştiinţei şi artei. În acest mod Iaşul s-a transformat, cu timpul, într-un focar de cultură, în care au apărut publicaţii de o deosebită importanţă, precum Cazania sau Cartea de învăţătură (1643) a lui Varlaam şi Psaltirea pre versuri tocmită  (1673) a lui Dosoftei, unii din psalmii în versuri din Psaltirea mitropolitului poet pătrunzând în folclor şi fiind interpretaţi şi astăzi în Ajunul Crăciunului, mai ales în cadrul colindatului cu steaua.
Dar epoca lui Vasile Lupu s-a afirmat în arta românească şi prin vestita ctitorie de la Trei Ierarhi, sculptată în întregime în piatră şi având zugrăveli din foiţe de aur, şi de asemenea, prin Academia vasiliană care avea aceeaşi structură şi discipline ca şi universităţile greceşti de la Constantinopol şi din Apus.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, s-a simţit nevoia apariţiei unor şcoli în care să se înveţe discipline şi cântările bisericeşti în limba română. Principele Gr. I. Ghica a fost cel care a reorganizat şcoala domnească de la Biserica Sf. Nicolae unde se preda muzica bisericească, alături de obiectele de cultură generală.
Mitropolitul Veniamin Constache, un mare susţinător al reformei hrisantice şi al introducerii limbii române în cult, a înfiinţat Seminarul de la Socola (1803), unde muzica psaltică se studia, sistematic, cu dascălul Constantin. După doi ani (1805) a deschis la Mitropolia ieşeană o “şcoală de musichie”, aducându-l ca profesor pe protopsaltul Petru Vizantie de la Constantinopol, pe cheltuiala sa, pentru a preda temeinic cântarea bisericească după „sistima nouă”.
Pentru dezvoltarea şcolii psaltice ieşene, în deceniile următoare, acelaşi mare mitropolit a reorganizat şcoala domnească de pe lângă Mitropolie cu ajutorul altor vestiţi cântăreţi greci, precum: Grigorie Vizantie, Iancu Malaxa, Filip Paleologu, Gheorghe Paraschiade.
Apariţia şcolii muzicale moderne. După Unirea Principatelor (1859) au apărut condiţii optime pentru înfiinţarea unor şcoli de tip occidental cu activitate permanentă: în 1860, domnitorul Al. I. Cuza, a decretat înfiinţarea la Iaşi a unei Şcoli de muzică şi declamaţiune, iar peste 4 ani printr-un alt decret, s-au pus bazele Conservatoarelor de Muzică dela Iaşi şi Bucureşti (1864). Aceste şcoli muzicale au contribuit la ridicarea nivelului muzical în Ţările Române promovând profesori de renume care au format numeroase generaţii de muzicieni cu o bună pregătire profesională, unii dintre ei devenind compozitori, dirijori, folclorişti sau pedagogi..
Chiar de la înfiinţarea Conservatorului, muzica religioasă a constituit una din disciplinele principale de învăţământ, dar orientarea spre muzica occidentală era deja predominantă în această instituţie şi din acest motiv se punea accentul în special pe muzica religioasă omofonă şi nu pe cea monodică. Prin urmare, a fost organizat un cor „armonic”, intitulat „de ceremonial Conservatorului”, care susţinea şi slujbele religioase de la Mitropolie. Prof. Gheorghe T. Burada a instruit acest cor al Conservatorului, fiind urmat de alţi muzicieni, dintre care cel mai important a fost Gavriil Musicescu,(1847-1903) compozitor, dirijor şi folclorist de talie naţională, care a pus bazele şcolii de compoziţie corală modernă.
Aşadar, la scurt după înfiinţarea Conservatorului ieşean, psaltichia se afla într-un plan secundar, şi apoi a fost chiar exclusă ca disciplină de învăţământ. Abia după primul război mondial, un fost elev al Conservatorului ieşean, T. V. Stupcanu (1861-1926), profesor la Seminarul V. Costachi a înfiinţat benevol un curs de muzică psaltică care însă nu s-a predat decât un an (1926-1927). Unul dintre cursanţii săi a fost Grigore Panţiru (1905-1981), cel care a devenit ulterior unul dintre cei mai importanţi bizantinologi de la noi din ţară. El a urmat exemplul profesorului său, preluând pentru scurt timp (1943-1944), în mod onorific, catedra de muzică psaltică a Conservatorului.
 Chiar dacă muzica de tradiţie bizantină a fost marginalizată la instituţia muzicală ieşeană, unele dintre personalităţile care au predat aici şi-au manifestat interesul pentru acest bogat tezaur muzical. Dintre aceştia, trebuie să îl menţionăm pe maestrul Alexandru Zirra (1883-1946), compozitor, profesor şi director al Conservatorului, care a fost un admirator al muzicii psaltice şi bizantine şi a susţinut această muzică, fără a reuşi însă să introducă un curs la instituţia pe care a condus-o. Într-una din creaţiile sale (opera Alexandru Lăpuşneanu) a utilizat monodii psaltice pentru a fi intepretate în unison de către cor. Gavriil Galinescu (1883-1960), un alt eminent profesor de la Conservatorul ieşean, absolvent de seminar teologic cu preocupări pentru cercetarea muzicii bizantine, şi-a sintetizat ideile sale cu privire la muzica creştină în studiul Cântarea bisericească şi în Muzica în Moldova.
După reînfiinţarea Conservatorului în anul 1960, sub rectoratul lui Achim Stoia, regimul politic nu a permis o relaţie amiabilă între şcoală şi biserică, şi nu a tolerat nici preocupările pentru studierea acestei muzici. După ce bizantinologul Gh. Ciobanu (1909-1995) a predat cursuri în cadrul cercului de bizantinologie şi folclor de la Iaşi şi şi-a publicat primele studii privind această muzică, în cadrul specializării Muzicologie s-a introdus un curs de Paleografie muzicală, la care se studia semiografia de tip bizantin, care a fost predată iniţial de tinerele cadre didactice Gabriela Ocneanu şi Larisa Agapie. Din 1978 până în 1984, acest curs a fost preluat de către prof. asociat Florin Bucescu, ucenic al lui Nicolae Lungu şi Gh. Ciobanu. După 1990, interdicţiile comuniste dispărând, a apărut posibilitatea studierii muzicii bisericeşti în Conservatoare, mai întîi la Bucureşti, unde arhid. Sebastian Barbu-Bucur a înfiinţat, întâmpinând destule dificultăţi, în 1990, specializarea Muzică religioasă Peste doi ani (1992) şi la Conservatorul din Iaşi, care şi-a luat titulatura de Academie de Arte, apoi de Universitate de Arte (din 1998) a început să funcţioneze o specializare similară, condusă de diac. conf. univ. Florin Bucescu, care a predat cursuri şi la Institutul Teologic din Iaşi (1990-1991). În aceeaşi perioadă, prin eforturile unui grup de cadre didactice ale Conservatorului, Gabriela Ocneanu, Melania Boţocan, Florin Bucescu şi rectorul instituţiei, Nicolae Gâscă , a fost înfiinţat şi un centru de muzică bizantină. În scurt timp, centrul şi-a lărgit sfera de activitate, devenind „Centrul de studiere a artelor bizantine”, având şi colaborarea unor profesori şi artişti psaltici de la Academia de Arte. În cadrul acestui centru, Academia de Arte a organizat în domeniul bizantinlogiei, simpozioane, concerte, concursuri de interpretare şi ştiinţifice, conferinţe, emisiuni radio, la care au participat cercetători din ţară şi străinătate, cadre didactice, studenţi şi elevi din clasele superioare ale Seminarului. Urmările acestor activităţi nu s-au lăsat aşteptate, contribuind la formarea unor generaţii de tineri absolvenţi ai specializării pasionaţi de problema cercetării şi interpretării muzicii bizantine. Studiile şi comunicările susţinute la simpozioane au fost publicate în cele şapte volume ale nou înfiinţatei reviste de studii bizantine, denumită iniţial „Byzantion”, apoi „Byzantion romanicon”. Prof. dr. Constantin Catrina a dedicat un studiu revistei „Byzantion romanicon” arătându-i importanţa la nivel naţional şi subliniind meritele acesteia ca „cea dintâi publicaţie deschisă tuturor artelor bizantine” în contextul cercetărilor bizantinologice actuale. Totalizând un număr de 1760 de pagini şi 192 de studii, articole şi recenzii, revista „Byzantion romanicon” are ca redactori, în diferitele ei numere pe: Gabriela Ocneanu (vol.I-IV), Florin Bucescu (vol. I-VII), D. N. Zaharia ( vol. III), Viorel Munteanu, preot Nicolae Dascălu şi Irina Zamfira Dănilă (vol. VII). Prezentăm întâi principalele nume ale cercetătorilor şi profesorilor consacraţi: I.P.S. Daniel, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (două studii), arhidiac. Sebastian Barbu- Bucur (opt studii), diac. Dragoş Alexandrescu (patru articole), preot Florin Bucescu (treisprezece studii, articole, recenzii), Vasile Vasile (unsprezece studii), Gabriela Ocneanu (opt studii), Constantin Catrina (şase studii), preot Alexie Buzera (cinci studii), Elena Chircev (cinci studii), preot Vasile Stanciu (trei studii), Nicolae Gheorghiţă (trei studii). Dintre tinerii studenţi care au colaborat la revistă, menţionăm pe: Mihaela Corduban-Anger, Mihaela Zăiceanu, Carmen Calamaz, Cristian Ilie Doboş, Mara Forţu, Simona Geta Simiciuc, Irina Zamfira Dănilă, Daniel Popa, Dan Viţcu, Iulian Zaltariov, Alexandru Stăncescu, Costin Moisil, Lucia-Cristina Măniuţ ş.a.
Din anul 1998, Centrul de studiere a artelor bizantine şi-a continuat activitatea de cercetare în mod privat, sub denumirea de Centrul de Studii Bizantine din Iaşi, condus de Traian Ocneanu. Centrul organizează simpozioane internaţionale şi publică comunicările ştiinţifice susţinute în revista de specialitate „Acta Musicae Byzantinae”, aflată în prezent la al XI-lea număr şi coordonată ştiinţific de către prof. dr. Gabriela Ocneanu. Centrul de Studii Bizantine din Iaşi (C.S.B.I) a asigurat în fiecare an un cadru adecvat şi interpretării muzicii de tradiţie bizantină, prin organizarea, în cadrul simpozioanelor internaţionale, de concerte religioase susţinute de către numeroase formaţii psaltice din ţară şi, mai nou, şi din străinătate. La simpozioanele C.S.B.I au participat numeroşi cercetători străini, motiv pentru care revista a fost redactată, în bună parte, în principalele limbi internaţionale.
Specializarea Muzică religioasă îşi continuă activitatea şi în actualitate, beneficiind de un cadru adecvat şi de condiţii favorabile, determinate şi de faptul că dispune de Capela Sfinţii Mari Mucenici Dimitrie – Izvorâtorul de Mir şi Gheorghe – Purtătorul de Biruinţă, în care se desfăşoară practica muzicală liturgică la diferite slujbe religioase, cursuri, recitaluri şi concerte. Conducătorul specializării Muzică religioasă este preotul conf. dr. Florin Bucescu, (asistent, Irina Zamfira Dănilă), reputat bizantinolog şi pedagog cu o îndelungată experienţă didactică, cel care a şi înfiinţat specializarea menţionată, împreună cu alte cadre didactice, în special prof. dr. Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte George Enescu. Avem speranţa că specializarea Muzică religioasă va rezista în continuare, în ciuda schimbărilor permanente din învăţământul universitar românesc, influenţat de numeroase idei şi curente, uneori ostile. Un aspect deosebit în planul interpretării muzicii bizantine este dat de activitatea corului psaltic al Universităţii, condus de teologul Adrian Sîrbu, în curând licenţiat şi în muzică, un tânăr talentat care a dobândit şi o experienţă importantă, dirijând numeroase grupuri de tineri ieşeni, pasionaţi de această muzică. În această vară, studenţii români de la Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi aşteaptă cu nerăbdare cursurile reputatului profesor Lycourgos Angelopoulos de la Conservatorul de Stat din Atena, căruia îi urează bun venit, rugându-l să le destănuiască din tainele interpretării conforme canoanelor muzicii psaltice greceşti.

Studii şi articole ale cadrelor didactice universitare de la Universitatea de Arte George Enescu, alţi profesori din Iaşi, publicate în volumele I-VII ale revistei „Byzantion romanicon”
Bucescu, Florin – Un pasionat cercetător al muzicii medievale din România: Grigore Panţiru, vol. I, 1995, p. 86-110, Manuscrisele psaltice ale lui Teodor Stupcanu, vol. I, 1995, p. 140-143, Activitatea ieşeană a profesorului Gheorghe Ciobanu. In memoriam, vol. II, 1996, p. 28-33, Lexiconul muzicienilor psalţi din România de Gheorghe C. Ionescu, apariţie editorială marcantă, vol. II, 1996, p. 230-232, Un muzician ieşean pe nedrept uitat: Gheorghe I. Dima, vol. II, 1996, p. 233-243, Manuscrisele psaltice de la Biblioteca Mitropoliei Moldovei din Iaşi, vol. V, 1999, p. 37-61, Contribuţii la cunoaşterea activităţii muzicale a protopsaltului Ştefan Paltinescu, vol. V, 1999, p. 132-150, Gheorghe C. Ionescu şi cercetarea muzicii psaltice, vol. VI, 2002, p. 183-208, Muzicianul Sebastian Bucur – septuagenar, vol. VI, 2002, p. 19-22, Muzicologul Titus Moisescu. In memoriam, vol. VI, 2002, p. 295-296, Sentimentul creştin şi expresia cântării religioase la români (republicare), vol. VII, 2007, p. 16-23, Vasile Spătărelu (1938-2005) şi creaţia sa religioasă (republicare), vol. VII, 2007, p. 47-50.
Florin Bucescu şi Irina Zamfira Dănilă – Muzica bizantină. Sebastian Barbu-Bucur, 75 de ani (recenzie), vol. VII, 2007, p. 369-373
Dănilă, Irina Zamfira – Manuscrisele muzicale 524 (3881), 5776 ŞI 5403 de la Muzeul Literaturii Române din Iaşi, vol. VII, 2007, p. 143-152, Drumuri întrerupte: preotul profesor Costache Cristofor şi Nicolae Hristea (Iaşi), vol. VII, 2007.
Ocneanu, Gabriela – Propedia unui manuscris bizantin din Iaşi. consideraţii preliminarii, vol. I, 1995, p. 57-67, I. D. Petrescu – contribuţii teoretice la dezvoltarea bizantinologiei româneşti, vol. I, 1995, p. 68-72, In memoriam: „Gheorghe Ciobanu”. Dezvoltarea muzicii bizantine în România în viziunea lui Gheorghe Ciobanu, vol. II, 1996, p. 34-35, „Gramatica” manuscrisului bizantin I/19 de la BCU – Iaşi, vol. II, 1996, p. 77-102, Muzica de tradiţie bizantină în Conservatorul din Iaşi, vol. III, 1997, p. 126-135, Centrul de arte bizantine al Academiei de Arte „George Enescu” Iaşi, vol. III, 1997, p. 245-248, Liturghia psaltică de Ion Popescu-Pasărea în repertoriul curent al Bisericii Ortodoxe Române. Ecteniile, vol. IV, 1998, p. 112-126, Elemente de cânt psaltic în opusurile postume ale lui Gheorghe Dima, vol. V, 1999, p. 84-88.
Bucescu, Maria – Gheorghe Radul – un copist de psaltichie necunoscut încă şi manuscrisele sale, vol. V, 1999, p. 124-131, Cântece de lume şi populare în Ms. I 62 de la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, vol. VI, 2002, p. 219-224.
Lazăr, Mihai – Închinare maestrului, vol. VI, 2002, p. 23-27.
Lazăr, Mihai – Gheorghe Ciobanu -  peregrin la izvoadele memoriei colective, vol. VII, 2007, p. 323-331
Ropotă, Maria – Religiozitatea muzicologului T. T. Burada, vol. VII, 2007, p. 332-336
Corduban-Ager, Mihaela Lidia – Evoluţia ornamenticii şi melismaticii până la reforma hrisantică, vol. V, 1999, p. 151-163.
Corduban-Ager, Mihaela Lidia – Innoiri importante apărute în muzica Bisericii Ortodoxe în prima jumătate a secolului al XIX-lea, vol. VII, 2007, p. 217-221

Studii şi articole ale studenţilor specializării Muzică  religioasă  a Universităţii de Arte; alţi studenţi cu preocupări în domeniu

Bucescu-Dănilă, Irina-Zamfira – Profesorul Alexandru Verdeş – susţinător al cântului coral bisericesc şi model al rezistenţei anticomuniste, prin muzică, vol. V, 1999, p. 177-185, O psaltichie în manuscris care a aparţinut bunicilor lui George Enescu, vol. VI, 2002, p. 243-247, Alexie Al. Buzera. Cultura muzicală românească de tradiţie bizantină din secolul al XIX-lea (recenzie), vol. VI, 2002, p. 287-289.
Corduban, Mihaela Lidia – Cântările Utreniei, vol. I, 1995, p. 134-139, Pasajele melismatice şi rolul lor în muzica psaltică, vol. II, 1996, p. 121-128, Modulaţia, principiu utilizat în structurile muzicale bizantine şi psaltice (cu aplicare la Tipicul ortodox), vol. IV, 1998, p. 179-188.
Doboş, Cristian Ilie – Microintervale în muzica psaltică analizate din punct de vedere acustic, matematic, vol. III, p. 135-149, Sisteme de formare a scărilor muzicale în psaltichia hrisantică, vol. IV, 1998, p. 189-198.
Forţu, Mara – Vasile Sava psalt ieşean din veacul al XX-lea, vol. III, 1997, p. 168-171, Aspecte psaltice în gramaticile româneşti (până la 1945), vol. V, 1999, p. 164-173, Oprea Demetrescu şi concepţia lui despre modernizarea muzicii psaltice, vol. II, 1996, p. 138-142.
Popa, Daniel – Gramatica psaltică a lui Neagu Ionescu, vol VII, 2007, p. 271-277
Simiciuc, Simona Geta; Doboş, Cristian Ilie – Materiale muzicale din perioada primelor încercări de înlocuire a psaltichiei cu o creaţie religioasă de tip occidental, vol. II, 1996, p. 130-137.
Simiciuc, Simona Geta – Notaţia psaltică între „a fi” şi „a nu fi”. Polemica dintre Gavriil Musicescu şi Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (1899), vol. V, 1999, p. 174-178.
Stăncescu, Alexandru – Informaţii care vizează activitatea unor psalţi români de la Muntele Athos (recenzie), vol.VII, 2007, p. 383-387
Zaltariov, Iulian Vlad – Ierodiaconul Dionisie Marin - copist, profesor şi compozitor de muzică psaltică, vol. VII, 2007, p. 337-345
Zăiceanu, Mihaela – Comparaţie între Anastasimatarul tipărit de T. V. Stupcanu şi Manuscrisul litografiat autograf, vol. I, 1995, p. 124-133, Sursele bizantine ale poemului vocal-simfonic „Glasurile Putnei” de Viorel Munteanu, vol. II, 1996, p. 184-188, Ceasurile împărăteşti din „Idiomelarul” lui Dimitrie Suceveanu, vol. III, 1997, p. 150-163, Aportul lui Dimitrie Suceveanu la desăvârşirea melodicii în Anastasimatarul lui Macarie Ieromonahul, vol. IV, 1998, p. 165-178.